Nu o să vă înţeleg niciodată, oameni-umbră, aşa cum
Nici voi nu înţelegeţi dansul lui vino înapoi
Şi mai ales
Cum nu vreţi să vedeţi că eu sunt întotdeauna lipită
Pasului şters din fiecare din fiecare oră de mers.

31 iulie- M-am plictisit de aceleaşi personaje cu nume diferite, nu înţeleg de ce e gol de fiecare dată când sap, a crescut un om cu o voce minunată, însă numai până la umeri, trenurile scârţâie ca balansoarele, marianele se ingroapă în răni de alcool, azi sunt graniţă vie pentru nimic